La inceput a fost grija pentru sine...Exercitiul infrumusetarii in Egiptul antic nu pare sa fi fost dispretuit.Dimpotriva, incepand cu mileniul III i.Hr., el devine apanajul clasei sacerdotale, care se dedica studierii materiilor prime, amestecarii acestora, si le foloseste ritualic in timpul propriilor ceremonii.Riturile initiatice sau mortuare comporta practici de ingrijire a corpului in care fiecare gest are un sens simbolic si o functie medicala.Astfel, antimoniu, sau "khol", cu care egiptenii isi conturau ochii, are virtutea de a proteja impotriva oftalmilor desertului, mentionand o iritare continua a glandelor lacrimale.In acelasi timp insa, trimite si la ochiul lui Horus, soimul sacru, a carui acuitate vizuala simbolizeaza lupta luminii impotriva tenebrelor.
Aceesi semnificatie rituala o au unguentele cu tamaie sau rasina care permit corpului sa lupte impotriva transpiratiei.
Clasa sacerdotala detinatoare a secretelor acestor preparari este, putin cate putin, imitata de clasa aristrocatica, careia ii sunt atribuite functiile administrative.Spre 2500 i.Hr., se observa aparitia contrastului dintre femeia cu piele alba (care ramane in interiorul casei) si barbatul cu pielea inchisa la culoare(ale carui activitati se desfasoara in exterior), clivaj care se va pastra pana in secolul XX.Ingrijirea corpului face parte dintre practicile rituale si sociale cotidiene care marcheaza separarea dintre o clasa apropiata panteonului teogonic si poporul de rand, care nu are acces decat la ingrijiri limiatate, profane,lipsite de orice semnificatie ezoterica;este cazul populatiilor din Libia, pe care egiptenii le considera murdare si urat mirositoare.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment