BAROCUL ARHITECTURAL

Barocul arhitectural


Imagine 5 - Baroc. Complexul arhitectural Zwinger Kronentor din Dresden, Germania, exemplu de arhitectură baroc, sub forma sa cunoscută de baroc german. Ceea ce este remarcabil la această imagine este că a fost realizată în 1900 şi a fost publicată în acel timp sub formă de carte poştală ilustrată, fiind colorată prin procedeul numit litografie color.
Articol principal Barocul în arhitectură.
Barocul arhitectural este forma cea mai grandioasă, clară şi "vizibilă" a barocului.
În arhitectura de tip baroc, accentul cade pe folosirea elementelor arhitectonice ce conferă măreţie şi grandoare, aşa cum ar fi: coloane masive, bolţi înalte, arcade largi, domuri copleşitoare, culori de intensităţi puternic contrastante (aşa-numita metodă a clar-obscurului, care a fost folosită în special în pictură), volume şi spaţii goale impresionante.
Comparate cu clădirile realizate anterior, interiorul unei clădiri executate în stil baroc aduce ca una din inovaţiile sale esenţiale folosirea unui imens spaţiu interior la intrare urmat de existenţa unor scări monumentale ce leagă parterul cu celelalte nivele ale clădirii. Nu întâmplător, modelul scării interioare monumentale a devenit un laitmotiv ulterior al bunăstării burgheziei, fiind copiat la o scară proporţional redusă în diferite reşedinţe aristocratice de pretutindeni.


Imagine 6 - Baroc. Neo-baroc -- foaierul operei din Paris, exemplu tipic de stil neo-baroc, realizare a arhitectului Charles Garnier din anii celui de-al doilea imperiu, 1861, terminată şi inaugurată în 1875.
Concomitent cu folosirea acestei scări de proporţii nemaiîntâlnite până atunci în arhitectură, o altă inovaţie importantă adusă de stilul baroc arhitecturii o constitue folosirea unei succesiuni de spaţii interioare ce cresc progresiv atât în volum cât şi în bogaţia decorării culminând cu fastul, chiar opulenţa unei săli finale, ce poate fi o sală de recepţie, o sală de conferinţe sau o sală a tronului.
Arhitectura barocului a fost îmbrăţişată cu entuziasm în centrul Germaniei (a se vedea Palatul Ludwigsburg din Stuttgart şi complexul Zwinger din Dresden), în Austria (imaginea abaţiei benedictine din Melk este reprodusă mai sus) şi Polonia (Palatele Wilanów şi Bialystok).


Imagine 7 - Baroc. Catedrala Sfântului Paul din Londra, un exemplu de construcţie realizată în stil baroc clasic italian de către Sir Christopher Wren, unul din promotorii barocului englez.
În Anglia momentul culminant al arhitecturii baroce se asociază cu opere ale unor arhitecţi faimoşi precum Sir Christopher Wren, Inigo Jones, Sir John Vanbrugh şi Nicholas Hawksmoor, cuprinzând o perioadă de circa 65 - 70 de ani, începând aproximativ cu 1660. Catedrala Sfântului Paul, realizată de Christopher Wren, între 1675 şi 1708, în stil Renascentist italian, îmbogăţit cu multiple elemente baroc (adeseori denumit şi baroc clasic italian), este una dintre cele mai frumoase şi (re)cunoscute clădiri din Londra şi, respectiv, Anglia.
Multe alte exemple de arhitectură barocă şi de planificare stradală se pot întâlni în alte ţări şi în oraşe diferite din Europa de vest, centrală şi chiar de est. Planificarea stradală radială, pornind dintr-o piaţă centrală sau de la un monument plasat la intersecţia a multiple bulevarde, este de inspiraţie tipică barocă, preluând modelul grădinilor baroce.
În cele două Americii, în toate ţările situate la sud de Statele Unite ale Americii, foste colonii ale Spaniei, respectiv a Portugaliei, Brazilia, se întâlnesc numeroase exemple de arhitectură de tip baroc, în special în construcţia bisericilor catolice.
Atunci când se părea că stilul baroc în arhitectură fusese deja înmormântat, în plin secol al XIX-lea, noi manifestări ale acestuia au devenit celebre. Printre acestea se numără şi Opera din Paris, denumită şi Opera Garnier, după numele arhitectului Charles Garnier, care a conceput-o şi a realizat-o între 1857 şi 1874, după ce fusese selecţionat prin concurs ca un ilustru necunoscut de 35 de ani. Imaginea 6 prezintă intrarea monumentală a Operei, cu un imens spaţiu gol interior, cu o scară maiestoasă ce se desparte perfect simetric în două conducând la nivelele superioare. Alături de acestea, se numără şi coloanele duble impunătoare, arcadele largi, romanice, ornarea bogată a oricăror suprafeţe libere, decorarea absolut fastuoasă a tavanului, toate fiind elemente esenţiale ale unei construcţii realizate în stil baroc, de data aceasta redenumit neo-baroc.