L-am asteptat cu totii, l-am vazut si… ne-a placut, insa parca nu atat de mult ca si primul. Desi se vede ca s-au straduit, realizatorii (Carlos Saldanha – regizor, Gerry Swallow si Peter Gaulke – scenaristi) nu reusesc sa pastreze farmecul primei pelicule decat in momentele in care Scrat, biata veverita ce este intr-o continua lupta personala de a salva o aluna, interfereaza cu naratiunea povestii, creand aceleasi grimase si sunete pline de deznadejde, speranta sau furie.
Comunitatea animala are acum o noua provocare de infruntat: dezghetul, iar aceasta topire brusca a calotei glaciare (fenomen natural, componenta umana fiind eliminatat total!) pune in pericol vietile tuturor speciilor. Exista un singur loc in care cred cu totii ca se pot refugia, iar acea “arca a lui Noe” este locul spre care se indreapta cu teama si speranta. Din multimea de animale ca pornesc in aceasta calatorie iminenta atentia ne este din nou atrasa de “trio-ul inedit” format din Manny (Ray Romano), Sid (John Leguizamo)si Diego (Denis Leary), cei trei prieteni care au reusit sa ramana impreuna in ciuda diferentelor majore de specie si de personalitate care ii deosebesc. Manny este in continuare liderul “familiei”, Diego il pune la punct de fiecare data pe Sid, care parca a prins mai mult curaj, simtindu-se acum in siguranta in preajma prietenului sau cu dinti mari, iar ceea ce le va face drumul mai interesant va fi aparitia lui Ellie (Queen Latifah), o femela mamut care se crede oposum. Surprins in mod placut de faptul ca nu este ultimul exemplar al speciei sale, asa cum credea, Manny va regreta curand ca a intalnit-o pe aceasta creatura plina de viata, amuzanta si inocenta – exact opusul lui – dar cu care descopera ca are o trasatura comuna: incapatanarea! Ellie calatoreste cu cei doi “frati” ai sai, Crash (Seann William Scott) si Eddie (Josh Peck) – doi oposumi absolut adorabili, desi cu accese de isterie si autoritate care il irita la culme pe Diego –, starnind ilaritatea celor trei prieteni cu comportamentul ei ce sfideaza legile naturii. Exasperarea lui Manny se va transforma, evident, in afectiune, iar Ellie ii va vindeca ranile adanci sapate de pierderea familiei sale.
Asadar, “grupul vesel” al celor trei se largeste si toti vor fi pusi in situatia de a face alte compromisuri, de a tolera alte toane (cand tocmai se obisnuisera unii cu altii), insa dublul pericol (dezghetul readuce la viata doua creaturi acvatice monstruoase) este cel care ii face sa constientizeze ca trebuie sa ramana impreuna pentru a supravietui, iar divergentele copilaresti trebuie sa inceteze in fata ameninatrii de a-si pierde viata.
La o analiza “la rece” postvizionarii filmului se pot descoperi chiar imbunatatiri comparativ cu Ice Age (mai multe bifurcatii ale naratiunii, complexitate ce atrage dupa sine implicit si mai multe ocazii de relationare a personajelor intre ele, introducerea unui alt cuplu amuzant, alcatuit de cei doi frati oposum), insa filmul nu mai are aceeasi forta, acelasi farmec, ca si prima productie. Este o impresie personala, ce nu ma impiedica sa recomand totusi filmul pentru o seara de relaxare…
No comments:
Post a Comment